HAI VINO, NU TE TEME!

        Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legamântul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine. Isaia 54:10

 E-o liniște de moarte. Azi a căzut cortina.

 A mai murit un vis, nu știu a cui e vina?

 Nu-mi pasă nici de clipă, nici de a ei trădare,

 Mă doare amintirea și oarba mea eroare.       

 

 Nici crinul nu-nfloreste, nici macul, nu-i nici soare

 S-a stins chiar și iubirea în clopot de-așteptare.

 Nici pescăruși nu țipă, nici stele nu mai cântă

 Nici licurici zburdalnici, doar inima-i înfrântă.   

 

 O  lacrimă se zbate, mi-e sufletul ostatec,

 E o tăcere-adâncă străpunsă de jăratec,

 O singură-ntrebare mai îndrăznesc să-mi pun

 De ce în mine toate s-au prefăcut în scrum?             

 

 Azi nu mai plâng, nu-mi pasă, în orice e-un sfârșit

 Privesc în taină cerul, uitasem ce-am dorit!       

 Te strig dintre ruine, din foc și încercare,

 Iar am căzut la testul iubirii și mă doare.

 

 Și ți-am promis știu bine și iar m-am abătut

 Tu știi atât de bine că nu sunt decât lut!

 Mă iartă azi de toate, veghează zborul meu

 Căci fără tine Doamne sunt diamant în hău!

 

 Din văi adânci și freamăt o voce mai aud:

 Hai vino, nu te teme, ți-am fost de la-nceput!

 Nu căuta-n gunoaie mărgăritar iubit,

 Ești fiica mea, mă doare, nici azi n-ai priceput?

 

 Iubirea mea-i adâncă și veșnică și mare,

 Iar omul e țărână, se naște și-apoi moare.

 Tu fiică ești de rege și-așa vreau să rămâi!

 Hai vino, nu te teme, la dragostea dintâi!

 

 Aruncă în adâncuri amarul, tot ce doare,   

 Eu îți rămân iubire pe veci. Îți dau iertare!

 Și un ocean de pace de-odată m-a cuprins

 Cu dragoste divină Isus, El m-a atins.