CÂND VOI PLECA

 Când voi pleca departe în țara unor îngeri,

 Îți voi lăsa iubirea și dorul testament,

 Mireasma de iertare, dorințe, dar și-nfrângeri,

 Speranțe risipite în pasul meu absent.

 

 Voi  rătăci o vreme ascunsă-n geana lunii 

 Printre tăceri și smirnă va înflori un sânger,

 Tu să răspunzi chemării cu lacrimi și vecernii,

 Îți va zâmbi-n altare cu ochii triști un înger.    

 

 Din oarba depărtare voi picura cristale

 Și cioburi de regrete din stinse constelații,  

 În nostalgii nocturne voi strânge vise-n zale,

 Cu flori de dor voi ninge amarul dimineții. 

 

 Iar de va fi nedreaptă uitarea să mă stingă,

 Cu adierea florii sărutul ți-l voi da,

 Steluțe de iubire ți le voi prinde-n chingă,

 Din alt pocal de vise și doruri iar vei bea!

 

 Din lumi necunoscute nori negri, grei vor cerne,

 Ți-am fost doar un poem cu versul inocent,

 Un nume pe o cruce, a viselor eterne, 

 Pe care tu citi-vei cu sufletul absent.