DESTIN FERECAT

 Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,

 Agonizând în arderi de doruri vinovate,

 Împart cu tine stele, neșanse și poveri,

 Mă doare dorul tău și eu te dor în toate.

 

 Aș vrea alt început fără de dar și poate,

 Aș fereca-n clepsidre secundele grăbite,

 Să nu-mi mai fii târziu în vise cenzurate

 Și abrogare-aș cere risipei nesfârșite.

 

 Respir în lipsa ta un cer fără culoare,   

 Îmi sunt străină mie, iar ție suferință,

 Ne sărutăm prin umbre bătrâne de-așteptare

 Și calde ploi ne spăla de-amara neputință.

 

 Eu te aștept iubire.Ți-am spus cât mi-e de dor?

 O lăcrămioară plânge între coperți de-album,

 Există vreo speranță în foc ucigător?

 Cer ultima clemență, un nou destin, alt drum!