SĂRUT DE MACI

 Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,

 Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,

 Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,

 Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.

 

 Te simt tot mai departe, însingurat și trist, 

 Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,

 Nici îngeri nu se-ndură, mă-ntreb de mai exist

 În amintiri de cobalt sau poze din album.

 

 Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,

 Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,

 Miroase a durere, a moarte, despărțire,

 Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?

 

 Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,

 N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?

 Ți-aș spune te iubesc cu lacrima de crin 

 Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.

 

 Am destrăma tăcerea, risipa din trecut 

 Și cu surâsul stelei ți-aș reaprinde visul,

 Un zbor de rândunele ar șterge ce-a durut,

 Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.