Zâmbesc cu nostalgie prin curcubeu de gene,
Iubirea e-un miracol și visul călător,
Perdele mari de fluturi, miros de sânzâiene,
Melancolii mă-mbată cu dulcele-i fior.
Imaginez atingeri și-n colțul meu de cer
Uitările par scrise cu litere de-argint,
Magii din dor de tine, doar umbre la
rever
Răscruce de nimicuri, tăcerile dezmint.
Nu-i nimeni să întrebe de ce-ai plecat cu
vara
Și ploile albastre de ce te-au despletit,
Nici trenuri nu există, a dispărut și
gara
În care altădată cu dor ai poposit.
A mai rămas doar tușul prelins de o
peniță,
Să scrie cu neliniști nedeslușite gânduri,
Ne vom caută în toamne, în rugă la
troiță,
Povestea de iubire rămâne-va în stihuri.
Când se va zbate dorul, în perle mici de
lacrimi
Și când seninul nopții va revărsa iubire,
Voi înflori cu macii, dansând în ploi de
patimi,
De nu mă-ntorc, sărutul, ți-l las ca amintire!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu