MĂ CREZI?

  

 Mi-au înflorit cireșii-n livada unui vis,

 Tresar la adierea mălinului stingher,

 Ecouri se desprind, te-aștept cum ți-am promis,

 Din versuri îmi fac poduri spre tine în eter.

 

 Desculță-n lan de maci, mai intonez iluzii, 

 Iubindu-te în lipsă, în ploi îmi curge clipa,  

 Mi-e sufletul ostatic, beau cupe cu ambrozii,  

 Statornic cer sub pleoape descântă-n zori risipa.

 

 Mă osândesc călăii de dor și-ți sunt complici,

 Mi-ești zodie de îngeri și demoni totodată,

 Culori se estompează și vântur clipe seci,

 Secunde negociez, parfum și praf mă-mbată.   

 Te țes în zeci de gânduri, o salbă fiecare

 Și nu găsesc o vină solstițiile de dor, 

 Mă arde umbra ta și fluturi din scrisoare

 M-alintă cu atingeri, în vals amețitor.

  

 Se surpă depărtări, cascade se-ntețesc,

 Nuntesc ninsori de șoapte cu dulci migdale verzi,

 Dantele de iluzii sau vis? Nu-mi amintesc!

 Îmi cresc aripi de îngeri, le simt, le văd! Mă crezi?