SĂ NU GĂSEȘTI VREODATĂ

 De astăzi doar tăcerea în clopoței de șoapte,

 Va adia când zorii prin anotimpuri zburdă,

 Vor înflori magnolii în stepele din noapte,

 Iar partea ta de cer îmi va rămâne surdă!

 

 De astăzi se revarsă în picuri de matasă

 Cu susur blând, suavă, în rochie turcoaz,

 O primăvară-n suflet, cu zâmbet de crăiasă,

 Pictând cu buburuze candoare pe obraz.

 

 Răsfăț vrăjit de nai, explozii de culoare,

 Seducătoare vise-nfloresc fără de tine, 

 Îmi ești de-acum străin. Mă-ntreb cine-ai fost oare?

 Un joc al întâmplării pe-al hărților destine!

 

 La țărm de rămas bun am ancorat iluzii,

 Cu aripi de colibri rescriu altă poveste,

 Din resturi de puțin șterg ultime confuzii,

 Corabierii clipei surâd din zări celeste.

 

 S-a rătăcit un gând, dar ce-are să-ți mai spună?

 Himere nu mai cumpăr, doar vis adevărat,                    

 De-am să te uit, mă iartă! Să nu-mi găsești vreo vină!

 Mi-ai irosit tot cerul! Vreau visul îndărăt!   

 

 Mă rog ca primăvara să fie cât mai lungă,

 Să nu-mi mai fure nimeni din vise niciodată,

 Zadarnic dor de tine să nu mă mai ajungă, 

 Iar leac să-mi uiți iubirea, să nu găsești vreodată!