MIRAJ PE TÂMPLA LUNII

 Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați,

 Doinesc pe boltă aștri cu ochii de mătase, 

 Au coborât din rai luceferi împărați,

 Cercei de chihlimbar din frunze toamna coase.

 

 Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori,

 Suav mă regăsești în palma unei stele, 

 În fiecare noapte cern îngerii ninsori,

 De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele.

 

 Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, 

 Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze,

 Nici zile-n calendar să nu ne țină minte,

 Ești șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze.

 

 O viață nu mi-ajunge să picur din condei

 Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești,

 Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, 

 Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești.

 

 Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp,

 Păstrează-mă-n castele de vise sidefii, 

 Binecuvântă taina gravată de-anotimp,

 Miraj pe tâmpla lunii să fim în veșnicii.