DIN CAIER DE NINSOARE

 În noaptea-nzăpezită, de pace-nconjurată

 Fulgi de curând născuți, târcoale dau la geamuri, 

 Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată,

 Rătăcitoare păsări sărută albe ramuri.

 

 Povești în scrin uitate din alte ierni mărunte,

 Au hibernat o vreme în igluuri colorate 

 Și-au împletit din doruri, beteală, făcând punte

 Spre timpuri parfumate cu flori de măr presate.

 

 Pe sănii de-amintire revin din rai pierdut

 Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii,

 Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut

 În reverențe stele îmbrățișează cerbii.

 

 Sub arc de cer senin sfidez minute stinse,

 Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri,

 Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse

 Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri.

 

 Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, 

 Un gând se despletește din caier de ninsoare,   

 Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, 

 Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare .