REGINA VIEȚII MELE

 Să definesc iubirea, cum aș putea eu oare,

 Când nu există suflet să nu fie vrăjit

 De stele, ce coboară pe lujeri de candoare,

 Ținându-se de mână în vals fără sfârșit?  

 

 Romanțe cântă firul petuniei dantelate

 Cu note calde, line, din vis nepământean

 Și luna țese leagăn din raze parfumate,

 Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean,

 

 Iar ochii scriu poeme cu perle de lumină

 Și timpul se comprimă-n clepsidre de libații,   

 Imperecheate doruri distanțele alină,

 Culori descântă trupul cu fantezii și grații.

 

 Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce,  

 Un veac nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața,

 Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, 

 În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață.

 

 Mă las de bunăvoie, de ea încătușată,

 Aș separa planete, de-ar fi s-o rătăcesc,

 Rodesc din rai lăstari, cât pot fi de bogată,

 Regina vieții mele, doar ei am să-i slujesc.