FLORI DE CER

 Cerul are uși deschise, 

 Eu îl caut pe Dumnezeu,

 Pe aripi de gând, ca-n vise,

 Mă înalț în zbor de zmeu.

 Am aflat că-i Împărat

 Și domnește-n slăvi senine,

 Stă pe-un tron adevărat,

 Are prieteni oști divine,

 Îngeri mii și serafimi.

 Casa Lui e un palat,

 Unde rugăciuni și psalmi

 Se rostesc neîncetat.

 

 Știu că are-o carte mare 

 Și-un condei cu care scrie,

 Cât de bun e fiecare,

 Dacă-i om de omenie.

 

 Bunicuța  îmi tot spune

 Că iubind pot fi bogat,

 Să mă-ntrec în fapte bune,

 Voi fi binecuvântat.

 

 Pot și eu să luminez,

 Chiar de nu sunt licurici,

 Pe cei triști să-mbrățișez,

 Ce-i dac-am mânuțe mici?

 

 Cred c-am dezlegat misterul,

 El stă-n inimi iubitoare,

 Dacă vrea, răstoarnă cerul,

 Cu steluțe la picioare.

 

 Din alaiul Lui ceresc

 Parte vreau să fac și eu,

 Să-L am prieten, să-L iubesc,

 Flori de cer să-mpart mereu.