OCHII TĂI, UMBRA TA

 Urci pe iederi de gând însetat de arome,      

 Sapi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum,

 Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome,

 Poticniți de cai albi și călugări de scrum.    

 

 Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar,

 În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint,

 Ne-mblânzit de culori, mâini durute de jar,

 Interzis te-aș păstra, descântat de alint.

 

 Pumni de stele arunci, în nesomn mă petreci,

 Plimbi pe nori de hârtii netrimise scrisori,

 Lași săruturi și zaț pe dantelele reci, 

 Amalgam de nonsens  în dogoare de sfori.

 

 Vals nebun pe tăiș cu tavanul drept cer,

 Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară,

 Dezrobești vis uitat în estuare de ger,  

 Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară.