Toamna amăruie frunzele-și răsfață,
Spicele se scăldă-n soare pan’la brâu,
Păsări zgomotoase peste munți se-nalță,
Sălciile sărută pietrele de râu.
Scămoșați de vânturi, norii chicotesc,
Daliile-n ghirlande grațios se-nclină,
Cu penel de foc pictori zugrăvesc
Coame de păduri, creste de colină.
Galben anotimp, ce ai vrea în schimb,
Ochii de cicoare să nu-i frângi de ploi,
Raiului din vară să-i păstrezi un nimb,
Cântecul de fluturi să-l împarți la doi?
Când pe suflet cețuri pune-vor zăvoare
Îndulcește clipa cu un vreasc de stele,
Cu rubin de maci cerne câte-o boare,
Leagă-n noduri bruma restului de iele!
Iar dacă va fi să ne ținem minte
Și-uneori în gând poate ne-om atinge,
Gust-apropierea spusă-n necuvinte,
Până când uitarea peste noi va ninge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu