FRENEZIA PRIMĂVERII

 Ne-a amânat, ce amăgire,

 Cu scâncet repetat de ploi,

 Înmugurind vlăstări, iubire,

 De viorele-n rochii noi.

 Dar a venit, ce primăvară,

 Albastră-i zarea, de azur,

 Ca ochii limpezi de fecioară,

 Ce risipesc magii de nur.

 

 Petale doldora de lacrimi

 Tresaltă-n adieri de nai,

 De verde crud și soare lacomi 

 Fluturi coboară lin din rai.

 

 Pe treapta zilelor avare

 Miresme-adulmec, dulci minuni,

 Vrăjiți de trilul din cuibare

 Se-nclină maci în rugăciuni.

 

 Atâtea pete de culoare

 S-au răzvrătit, ce frenezie,

 Mlădițe logodite-n soare

 Se-alintă-n lan de bucurie.

 

 Fiorul dragostei dintâi

 Icoana visului sfințește,

 Râd îngerii sub căpătâi

 În car de stele ne răpește.

 Trec grații albe peste ape,

 Împărații de iasomie

 Îmbobocesc suav sub pleoape,

 Surâsul lor, ți-l dărui ție.

 

 E clipa jar. Înlăcrimat,              

 Ochii-mi săruți, de dor încins,

 Altar în suflet mi-ai pictat

 Din flori de gând, ce s-a aprins.

 

 Mi te respir, ești laitmotiv,

 Iubirea mea de-o veșnicie

 Și ne iubim definitiv 

 Pașii perechi stau mărturie.