DORINȚE

Atinge-mă cu floarea iubirii inocente

Și soarbe-mi dorul tainic din buzele fierbinți,

Golește-mă de mine și stinge-mă de sete,

Mai toarnă-mi jar în suflet în zori de juraminți!

Adună-mă din zarea în care-s spulberată,

Iar ochii mi-i pictează cu zâmbete de flori,

Mă umple iar cu vise sublime de-altădată

Alungă-mi orice teamă de lacrimă și nori!

Privește-mă cu-albastrul zăpezilor tăcute

Alintă-mă-n frunzișul miresmei de arțar,

Trezește-mă din somnul uitării neștiute

Și cântă-mă-n surdina doritului tău har!

Cuprinde-mă cu trupul pasiunii flămânzite,

Umbrește-mă cu gene și-aprinde-mi felinar,

Săruta-mă cu stele de foc nemărginite

Și spală-mă-n fantasme de pescăruș hoinar!

Adună-mă în veacuri de nesfârșite vise,

Înalță-mă în rugă de dor neprihănit,

Păstrează-mă în tine și-n așteptări promise,

Dedică-mă în toate, să-ți fiu eu infinit!