MI-E TARE DOR

 Când noaptea își trimite solia ei de stele

 Și luna iar clipește din genele-i de foc,

 Te furișezi în taină în gândurile mele

 Și-n tâmpla amintirii revii ca într-un joc.

 Dac-ai putea-nțelege ce-adânc îmi e pustiul

 Și cum strivesc  în mine tot ce tu nu mi-ai fost,

 N-ai zăbovi-n răscruce, n-ai sfredeli-n adâncul

 Fărâmei  de iubire, ce i-am plătit doar cost.

 Te-ai cuibărit în suflet, mi-e tare dor de tine

 Și-aș despica și cerul să pot să te alung,

 Dar locuiești în mine, sfidezi  chiar și destine

 Întârzii-n visul nopții, mă arzi pe jar și rug.

 Înlacrimat e cerul, iubirea-ti aparține!
 Ce-ai rătacit in mine? Un vis deja cernut.  

 De nu-mi auzi chemarea în clopot de suspine,

 Te zămislesc din nuferi, din lacrimi și din lut.