NEDUMERIRE

   

 

 De ce mă chemi în vise înfrânte de opreliști

 Și mă dezmierzi cu lacrimi de licurici zglobii,

 M-alinți cu praf de stele și-mi torni din nou neliniști

 Și-nșeli trișând destinul cu scurte bucurii? 

 

 În vara mea târzie te furișezi zadarnic,

 Tu nu-nțelegi că timpul nicicând nu dormitează,

 Ți-am fost altar de îngeri în visul tău zburdalnic,

 Popas sub tălpi pierdute de suflet ce vibrează.

 

 De ce speranțe false brodezi în nopți proscrise

 Iar nesupuse doruri le chemi din resemnări,

 Și nechemat în noapte revii din clipe stinse,

 Forțând destine scrise-n clepsidre de tăceri?

 

 Am spart demult ghiocul captivelor regrete,                                  

 Deși mai stau la pândă iscoadele perfide,

 M-am vaccinat de vise ,punând pe dor pecete,

 Nu mai plătesc tributul ursitei aguride.

 

 Aș vrea să schimb amurgul în vindecări divine 

 Și să mă-mbrac în giulgiul eliberării sfinte,                      

 Să pot s-amân răspunsul chemării clandestine,

 În lanțuri să leg vise, norocul de destine.