Nu-mi cântări iubirea în talger de balanțe
Și dorul meu de tine nu-l măsura cu
flori,
Tăcerea nu mi-o umple cu
irosite-absenţe
Și visul nu îl cerne în morile din
zori .
Aripile stângace nu mi le rupe-n
pripă,
Iar stolul de dorințe nu-l risipi în
cer,
Nu măsura cu pasul nisipul din
clepsidră,
Lumina n-o ascunde în timpul efemer.
Speranța n-o ucide cu şovăieli
mărunte,
Și visul nu-l ascunde în dune
de-anotimp,
Nu amâna chemarea prin surde
amănunte,
Răspunsul nu îl stinge în pulbere de
timp.
Nu destrăma magia prin cârpituri de
lună,
Prin sita deas-a vremii ninsoarea n-o
cerni,
Puhoaie de iubire în cale-ți să se
pună,
Nu mai chema străjerii, n-o vei putea
opri.
Blestemele iubirii-n descântec nu le
frânge
Mai lasă-le să ardă în candelă de
vise
Și pașii nu îi șterge cu lacrimă de
sânge,
Din umbrele iubirii vor înflori
narcise.
Povestea este scrisă, destinul mi-e-n
iubire,
Oricâte stânci sticloase spre noi
s-au prăvălit,
Iubirea mi-e în tine, doar eu îți
sunt iubire,
Cu mine-ncepe totul, cu mine ia
sfârșit.
