Îți scriu cu ploi de alge dintr-un ocean de lacrimi
Mi-e iarăși dor de tine și de cuvânt nespus,
Beau cupa cu iubire dintr-un izvor de pătimi
Și plâng în mine nuferi, de arșiță-s răpus.
Suspin, mă doare-absența, te-au rătăcit himere,
Port jug de întristare și frânghii
nevăzute
Mă-nlanțuie cu temeri în clipe de-așteptare,
Caut leac de vindecare în agonii oculte.
Bolnave îmi sunt toate când nu te simt aproape
Narcisă muribundă în geamăt de conflicte,
Iar zăbovesc la vama iubirii prin hârtoape,
În țipete de fluturi duhovnici dau verdicte.
Într-un mănunchi de vise înmugurești din
cerneri,
Înșel hoțește timpul, rup foi din caledare,
Vrăjmașii neputinței îmi zămislesc înfrângeri
Mă biciuește dorul, respir prin nerăbdare.
Ți-aș mai fi scris iubite din nopți
dezacordate,
Dar mă grăbesc în vise sperând să te-ntâlnesc,
Aud un cor de îngeri prin lacrimi dantelate
Mi-e dor! Cu aripi frânte îți scriu că te
iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu