Azi orice drum spre tine îmi este interzis,
Din valea unei plângeri doar lacrima de sare,
Nu văd nici o potecă, e totul compromis,
Ard ca o lumânare în clopote amare.
Îmi e străină clipa, iubirea un blestem,
În suflet mii de cuie mi le-au bătut pe rând
Atât îmi e de dor de tot ce nu suntem,
Și îngerii tristeții veghează sângerând.
Mă mint că nu îmi pasă și îmi ascund oftatul,
Dar spinii așteptării îmi sapă disperarea
Și lipsa ta mă doare și nu-nțeleg păcatul,
Ieri m-alinta speranța iar azi îi gust
trădarea.
Din zbucium și răspântii scriu ultima
scrisoare,
Vreau iarăși libertate, dorințele-s cătușe,
Înalț o rugăciune și din a mea strânsoare
Chem îngerii luminii din stelele apuse.
Adun cenușa serii și-n drum ce ne desparte,
Doar pesacaruși lunateci cu mine rătăcesc,
În dar aș vrea uitarea în anotimp de moarte,
În dar aș vrea uitarea în anotimp de moarte,
Iertare peste vina că încă te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu