RĂMAS BUN

Așteaptă-mă în gara inventată,
Un semn discret cu inima îți las
Și dacă linia de tren va fi tăiată
Parfumul meu să-ți fie bun rămas.

Privește-mă cu lacrima din vis
O geană răsfățată-ți va zâmbi,
Prefă-te că m-atingi cu un surâs
O floare ofilită -ți va vorbi.

Alintă-mă cu stropul tău de cer
Și plimbă-mă cu dor în Carul mare,
Săruta-mă cu dragostea de ieri
Sau împrumută-te de mine în visare.

Îmbrăca-te cu trupul meu în gând
Sau strigă-mă-n ecoul unui munte,
Mai cheamă-mă-n căușul unui prund
Zidește-mă în negură de punte.

Călătorește-n scoica unui melc
Iar casa lui să-ți fie adăpost,
Iubirea să ți-o plângi la Nibelungi
Și leagănă-ți tristețea cu anost.

Închină-te smerit în rugăciune
Și-nalta în eter un jurământ,
Ca dorul să se ducă-n pribegie
Și inimă să-ți cânte un alt cânt.

Împărtășește-ți gândul cu-n icar
Și-aripa lui să-ți poarte iar noroc,
Iubirea resemnată-n felinar
Să-ți straluceasca-n zapis ca un foc.

Renaște-mă în altă galaxie,
Iubește-mă în alte dimensiuni,
Visează-mă în dense constelații
Și strigă-mă-n tăcerea de genuni.

Invizibile drumuri să te poarte cu dor,
Să-ți umple căutarea cu stele
Și cetini de brad să-ți aștearnă covor
Cortine de vers să te-aline.