TU FLUTURE, EU FLOARE

 Tu fluture, eu floare.

 Cât oare ne mai doare?

 Mi-e arderea o boare

 Născută din chemare.

 Port dorul în culoare,

 Parfum de sărbătoare,

 Mireasmă de iertare,

 Peste cuvinte-amare.

 Furtuni de ne-ntâmplare

 Respiră prin petale,

 Cătând printre răzoare

 O clipă de candoare. 

 Din văi dogoritoare,

 Prin umbre rătăcite,

 Din verile - ispite

 Și vise nenuntite,

 Plâng suflete rănite,                     

 De ore irosite,

 Scrisori de ploi umbrite

 Și gânduri necitite.

 Tu fluture, eu floare,

 Picturi din lumi astrale.

 Pe aripile tale,

 Doi ochi, două cristale,

 În zboruri siderale.

 Sub pleoape verzi opale,

 Tăceri de dor si jale,

 Cu lacrimi strânse-n zale.

 Ecouri muzicale,

 Beție de migdale,

 Frânturi demențiale

 În dansuri pluviale,

 Iar hainele regale,

 Un câmp întreg de cale,

 Cu arderi inegale.

 Mister amăgitor,

 Dulceag si acrișor

 Împodobit cu dor,

 Cuprins într-un fior

 Atât de-nșelător.

 Tu fluture, eu floare.

 Cât oare ne mai doare

 Eterna așteptare?

 Uniți printr-un sărut,

 De heruvim știut,

 Din lacrimi apărut,

 Un ultim pas făcut,

 În vals necunoscut!