NU-MI AMINTESC NIMIC

 Ne risipim iubirea-n refrenele tăcerii,

 Se tânguie frunzișul în zbateri de-asfințit, 

 Te-nchid fără regrete în templele uitării,  

 Cântăm azi partitura durutului sfârșit. 

 

 Purtăm în suflet arii din lacrimile verii,

 Sub pleoape, stropi de rouă, se uscă liniștit, 

 Azi te privesc cu ochii prin ceața depărtării,

 Îmi ești străin, o umbră, de vise pervertit. 

 

 Ce vrajă ne-ar aduce din nou ca altădată

 Când fluturi fără vină s-au stins înfrânți de ploi?

 În suflet rest de vară, o boală mai ciudată, 

 Cu amintiri confuze și toamne între noi.

 

 Îmi trec așa-ntr-o doară clipite dintr-un ieri,

 Prezențe îngropate, fantasme de nisip,

 Un zâmbet nevăzut, nedescifrate seri,

 De noi și-a ta iubire, nu-mi amintesc nimic!