IUBIRE, NINGE, NINGE …

 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,

 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,   

 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,

 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  

 

 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir

 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 

 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 

 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 

 

 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,

 Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,

 Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc, 

 Te caut, te strig și plâng. Peronu-i dispărut!

 

 Doi maci însângerați suspină sub ninsori, 

 Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge, 

 Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.

 Colinde și regrete! Iubire, ninge, ninge…..