CE MI-AȘ DORI DE ZIUA MEA?

 Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,

 Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,

 Divin să înflorească, în taine, trandafirii,

 Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!

 

 Să fiu mereu o rază de soare arzător,

 Să port parfum în suflet, pastel de primăvară, 

 Prieten credincios să pot fi tuturor,

 Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară! 

  

 Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune

 Pentru acei ce plâng și lacrima-i înfrânge,    

 Să fiu smerit și blând, făcând doar fapte bune,

 Iubind neobosit, căci dragostea învinge!

 

 Să urc pe înălțimi, dar să rămân smerit,     

 În salbe să prind aștri, magii de vis și stele, 

 Credința să-i redau aceluia lovit 

 Și sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele! 

 

 De muntele-i prea mare să-mi pară că e vale,

 Un fluture zglobiu pe gene să-mi danseze,

 Să nu m-abat nicicând din a credinței cale, 

 În suflet cor de îngeri să cânte, să vibreze!

 

 Sfințit cu har ceresc, biruitor prin fapte,

 Să ard precum o torță, să fiu un far aprins,

 Să pot să-L mulțumesc pe Dumnezeu în toate,  

 Să nu mă las nicicând de nimenea învins!