DOR DE VOI

 Mi-e dor de voi plecați departe, în Țara Îngerilor sus, 

 În veșnicie, printre stele-n Împărăția Lui Isus!

 Mi-e dor de cei ce m-au crescut, iubindu-mă ca pe un dar,

 De lacrimi sfinte, părintești, jertfite-n dragoste pe-altar,

 

 De cei ce-n rugăciune sfântă au dus prinosul vieții lor,

 Turnându-mi har clipă de clipă din al iubirii sfânt fior, 

 Ce-au știut sub aripă de înger să ocrotească a mea viață

 Sfințind cu-atingeri de lumină orișice pas printr-o povață,

 Neobosiți, neîncetat, m-au alintat cu dulci povești,

 Călăuzindu-mi cu răbdare, zbor de-nceput spre zări cerești,

 De cei care-au vegheat cu milă, blândețe, drag și bunătate,

 Purtând sub pleoape-ngrijorări, țesând din vise nestemate,

  

 Ce-au suspinat când m-a rănit ciulinul unui gând amar, 

 Smeriți sub cruci de-nțelepciune m-au învățat divinul har

 Al roadelor, ce dăinuiesc în veac de veac pe-acest pământ

 Evlavie, dragoste și cinste, credincioșie și Cuvânt.

 

 Mi-e dor de voi iubiții mei, care mi-ați fost în tot și toate

 Și-ntr-un șirag de briliante păstrez parfumul stinsei șoapte,

 Nădăjduind să vă-ntâlnesc în slăvi de rai  pe-un curcubeu,
 Nedespărțiți să fim de-a pururi, la dreapta lângă Dumnezeu!