DESTIN

 Se-nchină timpul în clepsidre și orele se-ngână lin,

 Sub zodii  cu parfum de cedru destine scriem, ne iubim,

 Un nai răsfață cuib de cuci în tonuri calde de alin,

 Cu fir de borangic brodăm calești de dor, visând sublim.

 

 Iubim fugar, trăim banal și ne-amăgim că suntem vii,

 Apoi mințim convingător, chirii plătind pe propriul vis.

 Proscriși în zbateri, hăituiți, abandonăm în nopți târzii,

 Înnegurați de ne-ntâmplări, justificând c-aș-a fost scris.

 

 Însingurați și bântuiți de utopii țesute-n gând,

 Bolnavi de dor, ne-mpotrivim, arzând nebun și vinovat.

 Frânturi de zbor împrumutăm, blânzi îngeri invocăm pe rând

 Și sărăciți de inc-o zi cerșim naiv și repetat

 

 Iertare vieții, că n-am știut trăi profund și-adevărat.

 Nescrise file răsfoim, ce-n vechi albume nu s-au vrut,

 În timp ce clipe se-mbulzesc în carusel predestinat.

 În acolade punem vieți, zâmbim umil, ades durut

 

 Și-n prelungite așteptări căutăm reper pe drum pierdut.

 De strajă visele-au rămas, mult mai fidele decât noi, 

 Nu ne-au trădat, drept mărturii, speranțe-au conturat tăcut

 Și-o lacrimă la porți cerești au plâns umil sub crug de ploi.

 

 Nici prea-ndrăzneți, dar nici blazați, când orologiul liniștit

 Minutele și le deșiră, cu suflet dornic, vlăguit,

 Orbecăim pictând postum un curcubeu în răsărit 

 Și prin vitralii de smarald rememorăm tot ce-am trăit.