Ca un veșnic blestem repetat obsesiv
Scris în cartea cu sorți de un mag posesiv,
Ne iubim cenzurat și-n duel de tăceri
Punem lacăt pe cer, facem pact cu poveri.
Îți pretind să m-alungi, să mă ștergi cu uitări,
Returnez ce mi-ai fost, fals portet de visări,
Nu renunți și timbrezi un sărut cu pelin
Pe bilet pătimaș scris cu lacrimi de spin.
Apoi urci pe a treptelor gânduri tiptil
Cu o șoaptă de lună, postum, inutil,
Te prefaci c-ai uitat puțin din nimic
Răscolind amintiri cu fir alb de finic.
Adrese-am să schimb zi de zi până când,
N-ai să poți să trimiți pendule de gând,
Să îmi bată la porți zăvorâte cu flori,
Voluntar șterg cărări cu potop de ninsori.
Arome de ceață din cupele sparte
Zadarnic te-mbată în zile deșarte.
Am să-ngheț anotimpul, te vreau exilat
Pe un munte de sare, ce n-a existat.
De-ți pare nedrept, nefiresc sau ciudat
Și oftezi între clipe, de dor vinovat,
Sau frunza de-ți plânge în toamna rănită
În palme de stele-ațipește și uită.
....................................
RăspundețiȘtergere