SUB ARC DE CLIPE MUTE

 De toamna-ți este fadă și se încruntă norii

 Prin ploaie de perdele cu ochi cețoși de sare, 

 Suspinele bat toaca inlăcrimându-ți zorii

 Și dorul sângerează în beznă de-așteptare,

 

 Sub arc de clipe mute să-ngenunchezi tăcut,

 Scrisori când răsfoiești, schițând un zâmbet trist,

 Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut

 Îngroapă-l în cenușă, nu-ți sunt și nu exist!

 

 Îți plec din vis tiptil așa cum am venit, 

 Miresme n-au să-ți lase nici macii stacojii,

 De fluturi se vor zbate în gândul ostenit

 Strivește-i sau alungă-i, eu nu voi reveni!

 

 De umbre fără vină vor adia din mine, 

 Învață să le-ngheți în iernile tăcerii! 

 Ce sens ar mai avea să ațipească-n în tine? 

 Crini de-amintiri îneacă-i în apele uitării!

 

 De-n agonii lăstunii, cu glas sfâșietor 

 Te vor striga prin maci cu dor necontenit,

 Le iartă rătăcirea și zbor întâmplător,
 Sunt amăgiri, iluzii și resturi din sfârșit.