GARA CU MACI

 Trece și ultimul tren,

 Prin gara cu maci purpurii,

 Surde dorințe-n refren

 Captive, te dor. De mai știi,

 

 Cum e să iubești netrucat,

 Scutură umbra de tină,

 Cât aripi cu lanț n-ai legat

 Și nu ești învins de rutină.

 

 Ai dreptul iubind să te temi, 

 Oprește jaful de fluturi, 

 Totuși, prin ploi când mă chemi, 

 Ochii, de zaț, să îi scuturi.

 

 Învață să zbori, să-nflorești,

 Seceră gând de-amânare,

 Duminici cu iz de povești

 Zadarnic ning stele de mare.

 

 Jertfe și scrum, ți-amintești?

 În maci dantelați ți-ai ascuns  

 Hățiș de neliniști. Citești.

 De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns!