TU DECIZI

 Numai ce-a ajuns în curte, năvălind ca vântul mare, 

 Radu-și strigă bunicuțul, ce-aștepta cu nerăbdare

 Să se-ntoarca de la școală. L-a întâmpinat duios,

 Cum doar el știe s-o facă, cu ochi blânzi, chip luminos.  

 

 - Dragul moșului-ai văzut cât e azi de minunat,

 Cum a înflorit liliacul, cu parfum ne-a îmbătat? 

 Ciufulindu-și cu mânuța părul blond și ondulat,

 Piciul se gândește-o clipă, contemplând puțin mirat 

 

 Și-i răspunde încurcat, vrând să fie lămurit:    

 -Bunule , eu nu-nțeleg, poate-s eu mai aiurit…

 Fie arșiță sau ger, însorit sau chiar furtună,

 Pentru tine orice zi pare-a fi la fel de bună. 

 

 - Ai dreptate dragul meu, ori de câte ori te văd 

 Sau doar mă gândesc la tine, glas de păsări când aud,   

 Dacă ușa mi-o deschide vreun vecin, care-mi vorbește,

 De văd cerul plin de stele, cineva de îmi zâmbește,

 

 Mă consider fericit și-orice zi îmi este bună, 

 Totdeauna-s mulțumit și-mi merg toate ca pe strună.

 Tu ești cel care decizi încă de cu dimineață,

 Cum  să-ți fie-ntreagă zi, preț de pui, pe a ta viață.

 

 Poți atunci când te trezești să strigi tare,-n gura mare,

 Cât de minunat e astăzi și s-o spui la fiecare.

 - Bunule, tu ai dreptate, cât de înțelept poți fi,

 Tuturor am să le spun c-asta-i arta de-a trăi!