Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi
iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
(Efeseni 4:32)
Am ochii umezi Doamne, m-ai ridicat pe munte,
Prin har m-ai îmbrăcat în straie de lumină.
N-am drămuit iubirea, stele-n cununi pe frunte,
Pun fără părtinire, dar tot îmi caută
vină.
Când luna ostenită se duce să se culce,
Cuget la Cartea Sfântă, să nu-mi
abat cărarea,
Te văd urcând Golgota, mă-ntreb de mai poți
duce,
Poveri fără de număr. E greu să rabzi
trădarea.
Poți sufletul în palme să-l dărui deopotrivă,
Să arzi fără tăgadă, smerit, să nu cârtești,
Chiar surd să te prefaci, tot fi-vor
împotrivă
Limbuți cărora gura nu poți să le-o
oprești.
Dac-ar lasă iubirea să sfarme împietrirea
Și-ar bea din apa vie, ce fără plat-o
dai,
Ar înțelege jertfa-ți și-ar răstigni și firea,
Pe-o aripă de cer ar sta cu Tine-n rai.
E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt
uzi,
În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,
Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi,
Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau
iertare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu