ÎNCOTRO?

 E mare sărăcie, azi toate-s de vânzare,   

 Se fac negustorii cu viciu dichisit,

 Taraba este plină de fantezii bizare,

 Frumos împachetate-n cuvânt meșteșugit.

 

 Să prinzi un loc în față, prioritar, să știi,  

 E să ridici miciuna, la rangul ei suprem,

 Tragi fîn de sfori o vreme, astfel poți să obții,

 Ce nici n-ai fi visat, favoruri, la cherem.

 

 La modă-i marioneta. Tu, visitor în ceață,  

 De n-ai să dai din coate, rămâi cu idealul,

 Refuzi să-ți vinzi onoarea, ciocanele de gheață

 Lovesc adânc în suflet până te-nghite valul.    

 

 Se vinde prietenia, iubirea și-omenia,

 Batjocuresc lacheii virtutea și credința, 

 Nu te-aliezi minciunii, plătești cu agonia 

 Aripilor tăiate. În rugi, invoci speranța.

 

 Dezgustul te cuprinde de-atâta poleială,

 De măști strident pictate cu stârv de urâciune

 Și-ajungi să te întrebi, de suferi de sminteală

 Că n-accepți să faci tumbe, pe-arena de tăciune.

 

 În lumea otrăvită de fals și nedreptate,

 Prin compromis câștigi un loc meschin sub cer,

 Dibaci farsor, joci bine, ce-ți trebuie demnitate?

 Urci treptele-aclamat, pe podium efemer.

 

 Port rană sângerândă și mă cuprinde sila,

 Să văd izbânzi mârșave, iar noi ne resemnăm,

 Nu-ți cerem Doamne mult, iubindu-ne, ai milă,
 Ne scăpa sau ne-nvață spre cer să emigrăm!