APROAPE SUNTEM

 Cu sufletul de dor astenic

 Alerg mereu spre-același sens,

 Absint de vis, cu gust himeric, 

 Îl bem agonic, tot mai des.

 

 Risipă fac să-ntind o punte

 Spre dimineți ce nu mai vin,

 Alambicate amănunte 

 Pun bețe-n roate cu pelin.

           

 Eșarfe legi cu nod de fum, 

 Spre mine brațe să întinzi,

 Bizare nopți cern flori de scrum

 Și te cuprind și mă cuprinzi.

 

 Aș ațipi, dar simt cum dori,

 Din rană-ți cresc singurătăți,

 Jertfești săruturi prin scrisori 

 Și doruri frângi în jumătăți.

 

 Pârjol împarte cer și maci,

 Ce lungă-i noaptea când nu ești,

 Îl îmblânzești, apoi mă-mpaci,

 Perechi de-aleanuri se-nmulțesc. 

 Se spovedesc iluzii-n minte,   

 Celest ard fluturi în privire,

 Descântă lacrimi necuvinte,
 Ce-aproape suntem, vezi iubire?