ARIPI DE SUFLET

 Naufragiat, de dor flămând, 

 Cu tălpi de foc, din ierni trezit,

 La mine-n trup, la mine-n gând,

 De nicăieri ai poposit.

 

 Desen, pe geamul aburit, 

 Îmi lași răvaș un sfert de cer,

 Din timp albastru, netrăit,

 Poem împotmolit de ger.

 

 Te-ai strecurat cu foșnet lin,

 Precum ninsorile de-agat

 Și din nimic, câte puțin,

 Trăsuri de stele-ai răsturnat.

 

 Cât ai uitat în mine, știi?

 De ce te-alung, de ce te-aștept,

 Amâni o clipă și revii, 

 De ce mă zbat la tine-n piept?

 

 Nu vrei să pleci, nici să rămâi,

 Stârnești talaz după talaz,

 Îți dorm durut sub căpătâi,

 Nu pui nici inimii zăgaz.

 

 Fără folos mi te destram, 

 În toate parcă te prelingi,

 Aripi de suflet bat în geam
 Și te ating și mă atingi!