OGLINZI ȘI FRUNZE

 Ce toamnă cu parfum de miere

 Și ochi de chihlimbar, zglobii,      

 Dezmierd de frunze în cădere,

 Gânduri fugare-n simfonii.

 

 Cu tălpi brumate vii pe vârfuri,

 Fardezi cu puf de păpădii,

 Brândușe, licurici și parcuri,

 Cerni ploi cu lacrimi cafenii.

 

 Răstorni din carele uitării

 Melancolii, candori trecute,

 Avid arunci năvod visării,

 Imperechiind iubiri pierdute.

 

 Năframa de culori o scuturi,

 Stârnești miresme amărui,

 Pe gene ningi pastel de fluturi,

 Sărut așterni, de dulci gutui.      

 

 Pe hărți sculptezi din loc în loc, 

 Doruri în bernă, însetate,

 Strecori sub pernă flori de foc,

 Tăciuni de umbre deșirate.

 

 Fac din scrisori bărci de hârtie,

 Un nai alungă din risipă,

 Se răzvrătesc arome-n vie,

 Tresar în piept, cocori de-o clipă.

 

 Licori de nuci alintă buze,

 Foșnesc duios maci în ierbare,

 Oglinzi de-nchipuiri și frunze,

 Desen pe ape de uitare!

NIMICURI DE TOAMNĂ

 Toamnă, porți în buzunare

 Nostalgii strânse-n culori, 

 Cerni parfum peste răzoare

 Dar de ce-nvrajbești și nori?

 

 Te incrunți, devii posacă,

 Zdrentuiești copaci și frunze, 

 Pui veșmânt de promoroacă,

 Picuri must dulceag pe buze.

 

 Capricioasă și cu toane

 Scuturi lacrimi mari de ploi,

 Peste soare tragi obloane,

 Alungi păsări din zăvoi.

 Galopezi când în tăcere,

 Când  în herghelii de dor,

 Aprinzi gânduri efemere,

 Cearcăne pui clipelor.

 

 Îmbraci pomii-n sărbătoare,

 Visele în crinoline,

 Roadelor le dai savoare,

 Ne alinți cu violine.

 

 Răpești stele, încingi vetre,

 Îngropi șoapte în cenușă,

 Speli de zgură ochi și pietre,

 Răstorni saci cu flori la ușă.

 Toamnă, cât vom sta-mpreună

 Pune jar pe scări de vreme,

 Stins ecou din zări adună,

 La troițe să mă cheme! 

 Iar de aripa în geamuri

 Va fi doar o amăgire,

 Voi așterne-n cuib de fumuri
 Rest rămas din amintire. 

DESFRUNZIRI

 Toamna amăruie frunzele-și răsfață,

 Spicele se scăldă-n soare pan’la brâu,

 Păsări zgomotoase peste munți se-nalță,

 Sălciile sărută pietrele de râu. 

 

 Scămoșați de vânturi, norii chicotesc,

 Daliile-n ghirlande grațios se-nclină,

 Cu penel de foc pictori zugrăvesc

 Coame de păduri, creste de colină. 

 Galben anotimp, ce ai vrea în schimb,

 Ochii de cicoare să nu-i frângi de ploi,

 Raiului din vară să-i păstrezi un nimb,

 Cântecul de fluturi să-l împarți la doi?

 

 Când pe suflet cețuri pune-vor zăvoare 

 Îndulcește clipa cu un vreasc de stele,

 Cu rubin de maci cerne câte-o boare, 

 Leagă-n noduri bruma restului de iele!

 

 Iar dacă va fi să ne ținem minte

 Și-uneori în gând poate ne-om atinge,

 Gust-apropierea spusă-n necuvinte,

 Până când uitarea peste noi va ninge.