DRAGOSTEA COLINDĂ

„Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”  Luca 2

.

 Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare,

 Dumnezeu coboară, îngerii colindă,

 Oameni de zăpadă cresc în depărtare,

 Țurțuri spiralați licăresc la grindă.

 

 Mă cuprinde dorul de copilărie,

 Raiul îmi părea orice glastră ninsă,

 Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie

 Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.

 Cozonacii Bunei cu miresme fine, 

 Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu

 Erau copți în vatra dragostei divine,

 Slavă aducându-i Celui veșnic viu.

 

 Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară,

 Primele zăpezi, clinchetul angelic,

 Gustul de iubire, mâini de scortișoară,

 Tandră amintire din regat mirific.

 Brazii cu beteală, globuri, feerie,        

 Iz de mere coapte, cântul din Psaltire,

 Prunc născut în iesle, rod de pâine vie,     

 Toate  îmi vorbesc doar despre iubire.

 

 Sfânt e anotimpul nașterii celeste,

 Glorie pentru darul proorocit de sus,

 E belșug de har, dați la toți de veste,
 Dragostea colindă, s-a născut Isus!