DRAGOSTE SĂ-ȚI NING

 Vino, dă-mi sărutul, fulguit de iarnă,

 În perfide-nghețuri dragoste să-ți ning,

 Picuri de tandrețe am să-ți cern în cană,

 Buimăcit de alb, ceața să-ți înving!

 

 Din fântâni de cer hai de bea lumină,

 Străzile-s pustii, nu privi-napoi!

 Lacrima viorii sufletul ne-alină,

 Simfonii celeste împărțim la doi.

 

 Scârțâie sub tălpi flori de promoroacă,

 Porumbei coboară pe ferigi de rai,  

 Ochi de lună plină se alintă-n joacă,

 Clipe făstâcite adumbresc pe nai.

 

 Se deșiră aprig caiere de fumuri,

 Tu iubire însă, focul intețesti,

 Zurgălăi de dor jinduiesc prin gânduri 

 Și topești Antarctici doar când mă privești.

 

 Vin zăpezi păgâne, clopoței se-ngână,

 Fulgi se-mbrățișează, lin, pe săturate,

 Șoapte visătoare se țin iar de mână, 
 Ne sărută tâmpla stele-mbujorate.