NERĂBDARE

 Cât de-nsetată-s de vacanța mare,

 Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,

 Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare 

 Și stele pe rochiță flori de opal să-mi țese.

 

 Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,

 Să-mi povestească vrute și nevrute,

 Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,

 Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.

 

 Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,

 Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,

 Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,

 Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.

 

 Să-ncalec pe răcoare câte-un murg

 Și zmeie să înalț din cârpă colorată,

 Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg

 Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.

 

 Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,

 Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,

 Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,

 Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de înghețată!

CU VISUL ÎN BERNĂ

 Nostalgici pescăruși au împânzit corăbii, 

 Sirenele culeg stele căzute-n mare,      

 Cu aripi creionează cercuri de inimi vrăbii,

 Îngeri scăpați din lanțuri întind brațe de sare.

 

 Algele poartă-n plete ecouri care mint, 

 Trec inorogi de apă pe valuri marmorate,

 Ambrozice-amintiri, aproape că dezmint, 

 Dor strâns în ghem de stihuri, închise într-o carte.

 

 Naufragiate gânduri se-ntorc din nou la țărm,

 Nu recunosc pe nimeni, pesemne i-am uitat, 

 Buimaci se zbat profanii în cușcă de vacarm,  

 Furtuna de nisip i-a măturat treptat.

  

 Defrișatori de vise, cu ochi de ceruri goi,  

 Au secerat hulpav și fără de regrete,

 În bernă trec cu visul, ca fumul de convoi, 

 Și-n suflet Dumnezeu îmi crește margarete.

MIAUNU

 Miaunu, vezi cât e de bine

 Să stai cumințel cu mine?

 Ziua cât este de lungă,

 Ție tot n-o să-ți ajungă

 

 Să-i alergi pe șoricei,

 Ți-este-așa de drag de ei?

 Ce-ai cu bobocii de rațe,

 Nu poți fără boroboațe?

 

 Ghemul bunei l-ai furat

 Și pe tot l-ai scămoșat,

 Te-ai urcat sus pe măsuță

 Ți-ai întins ușor lăbuța

 

 Și-ai tras bolul cu lăptic,

 Cum să nu te cert un pic?

 E frumos să scotocești

 Tolba bunului cu pești?

 

 Că de-abia ce a sosit, 

 Și tu deja l-ai simțit.

 Eu așa un pofticios,

 Nici c-am întâlnit, serios!

 

 Nu mă mai privi mieros,

 Crezi că nu văd? Ești frumos,

 Dar un răsfățat, tu știi,

 Pus pe șotii și prostii!

 Ierii, fiindca te-ai supărat,
 M-ai mușcat și zgâriat.

 De gheruțele mai scoți,

 O să dormi câteva nopți,

 

 Încuiat în pivniță,

 Fără lapte și cărniță! 

 Picotești, nu-ți prea convine,

 Nu fii șmecher, c-auzi bine!

 

 Dacă nu știi românește,

 Voi vorbi pe pisicește.

 Vino să te strâng la piept

 Motănelul meu deștept!

 

 Mâine am trei anișori,

 Vom sărbători în zori,

 Primesc tort și-am să-ți aduc,

 Să nu mă bagi în bucluc,

 

 Să fii haplea, să te sui

 În brațele nu știu cui,

 Măcar mâine dă dovadă
 Că ești pisicuț de treabă! 

BOSUMFLICI

 N-am chef să zâmbesc defel,

 M-a trezit un brotăcel

 Și-o armată de furnici,

 Ce-au dansat pe-un biet arici.

 

 Într-atât l-au gâdilat,

 Că s-a pus pe strănutat.

 Forfota s-a întețit,

 S-au pornit pe ciripit,

 

 Rândunici și-un pițigoi,

 Ce de zarvă, tărăboi,

 Câinii latră prin vecini,

 Alergând după găini.

 

 Papuceii nu-i mai am,

 I-a furat Mițu pe geam.

 Ochișori iar am închis,

 Când colo, pe-acoperiș

 

 Croncăne o cioară neagră,

 Acum chiar că nu-i de șagă,

 Cum să nu fiu supărată,

 Morcovită, bosumflată?

 

 M-am dus să-mi spăl obrăjorii,

 Mâinile și dințișorii,

 Pe năsuc cât o alună

 Roșie sunt ca o căpșună.

 

 Nasul nu mi s-a-nroșit

 Fiindcă mint, vă spun cinstit,

 Un țânțar needucat,

 Fără milă m-a pișcat.

  

 Țin buzițele cireașă,

 Astăzi de nimic nu-mi pasă,

 Nici copii nu-i salut,

 Nici pe buna n-o ascult,

 

 Poezioare n-am să spun

 Și nu vreau nici mic dejun,

 Iar la gradi nu mă duc,

 Am să stau singură cuc.

 

 Nu mă-ncalț, nu mă îmbrac,

 Nici codițe n-am să-mi fac.

 Fâs, fâs pași... e cățelușa

 Sau mama cu nuielușa?

E MAI ȘI TE RESPIR

 Deși e luna mai și vremea capricioasă 

 În suflet curcubeul setos a prins contur,

 Parfum de vis adie, de ploaie nici că-mi pasă,

 Surâsuri colorate din tandri ochi îți fur.

 

 Stăm tâmplă lângă tâmplă la fel ca prima oară,

 Și depănăm povești privind printre obloane,

 Cum fluturi rătăcesc prin flori de crețișoară,

 Îngeri treziți de dor, coboară din icoane.

 

 Fuioare de cuvinte se despletesc de sensuri,

 Sorbim absintul magic cu-aromă de iubire,

 Pe un cearșaf de stele ne scrie luna versuri, 

 Se dezrobesc dorințe din ham de-mpotrivire.

 

 Petale de lumină se scaldă-n pleoapa apei,       

 Trifoiul ne-mpletește pe degete inele,

 Cai albi aleargă liberi pe serpentina clipei,

 Cu rouă ne sărută pe glezne viorele.

 

 În jocuri inocente, trăsuri de foc aleargă,      

 Se răzvrătesc luceferi, solstițiul e-n delir,

 Sub patrafirul lunii atingerea-ți mi-e-ntreagă,

 Plouă cu maci albaștri, e mai și te respir.  

ZORIȚI DE VIAȚĂ

 E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,

 Abia dacă se-aud vecerniile în strană,

 Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,

 Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.

 Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,

 Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, 

 Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,

 Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.

 

 Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,

 Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc,

 Cu toții au probleme și vise neatinse,

 Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc.

  

 Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism,

 Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,

 Înstrăinați de semeni, robiți de egoism,

 Firimituri de stele degustă plictisiți.

 

 Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, 

 Cu haine ponosite și fața chinuită,

 Hrănește turturele și-aproape surâzând,

 Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușită.

 

 I se preling pe buze șirag de lacrimi mute,

 În ochii ei un înger bea rouă de lumină,

 Coboară Dumnezeu pe pleoape s-o sărute,
 Cât de săraci bogații și cât de plini de vină.  

FLORI DE CER

 Cerul are uși deschise, 

 Eu îl caut pe Dumnezeu,

 Pe aripi de gând, ca-n vise,

 Mă înalț în zbor de zmeu.

 Am aflat că-i Împărat

 Și domnește-n slăvi senine,

 Stă pe-un tron adevărat,

 Are prieteni oști divine,

 Îngeri mii și serafimi.

 Casa Lui e un palat,

 Unde rugăciuni și psalmi

 Se rostesc neîncetat.

 

 Știu că are-o carte mare 

 Și-un condei cu care scrie,

 Cât de bun e fiecare,

 Dacă-i om de omenie.

 

 Bunicuța  îmi tot spune

 Că iubind pot fi bogat,

 Să mă-ntrec în fapte bune,

 Voi fi binecuvântat.

 

 Pot și eu să luminez,

 Chiar de nu sunt licurici,

 Pe cei triști să-mbrățișez,

 Ce-i dac-am mânuțe mici?

 

 Cred c-am dezlegat misterul,

 El stă-n inimi iubitoare,

 Dacă vrea, răstoarnă cerul,

 Cu steluțe la picioare.

 

 Din alaiul Lui ceresc

 Parte vreau să fac și eu,

 Să-L am prieten, să-L iubesc,

 Flori de cer să-mpart mereu. 

AȘ VREA

MICII COFETARI

 Voi fi astăzi cofetar, 

 Mi-am pus sorț și bonețica,

 Mama nici n-are habar

 Câte știu de la bunica.

 

 Sunt eu mică, mofturoasă,

 Nu-mi plac ciorbele, supica,

 Dar nu sunt o plângăcioasă,

 Doar că nu prea pap nimica.

 

 Nici pilaful nu îmi place,

 Iar cărnița este tare,

 Parcă stau pe mii de ace

 Când îmi dă mama mâncare.

 

 Eu vreau dulciuri, înghețată,

 Tort de fructe și plăcinte,

 Biscuiți cu ciocolată.

 Când primesc, mă fac cuminte,

 

 Câteva minute numai, 

 Până le degust, pe rând, 

 Dar mă-ndoap-apoi cu ceai,

 Nu știu ce are de gând.

 

 M-am rujat și parfumat,

 Când gătesc să fiu cochetă,

 Pe Ionică l-am chemat, 

 Și-a pus floare la beretă, 

 

 Nu putem să facem treabă,

 De nu suntem eleganți.

 Hai, că uite-n mare grabă

 Nu v-am spus că suntem frați.

 

 Gata și cu vorbăria,

 Cern făină cât clipești,

 Albă e bucătăria,

 Ninge ca și în povești.

 

 Ouă multe pun, să fie,

 Zahăr, fructe confiate,

 Fac cu lingura magie

 Și mâncăm pe saturate:

 

 Nuci, rahat, stafide, frișcă,

 Îndesăm și-n buzunare,

 Gura parcă-i o morișcă.

 Nică nu are răbdare,

 

 Dă din mâini, răstoarnă vasul, 

 Parcă-i o fantomă vie,

 Chicotim, ne-apucă râsul.

 Când colo, o pălărie

 

 Se ivește-n pragul ușii,

 Tata-și pune mâna-n cap,

 Obrăjorii-i sunt cam roșii, 
 Vine mama. Sper să scap…

SURPRIZE

 Astăzi nu fac ghidușii

 Că sunt tare ocupată,

 N-am timp nici de jucării, 

 Nici de cretă colorată.

 

 Voi picta cu acuarele,

 Nu pe ușă, nici pe hol,

 Că am dat de mici belele

 Când am astupat un gol

 

 Cu puțină plastilină

 Și-am mai pus cu degețelul,

 Cu ruj roșu o bulină.

 S-a cam supărat bunelul.

 

 Nu vreau ceartă sau necaz,

 Mă pictez puțin pe piele,

 Mă fac roșie-n obraz

 Și cu verde-mi fac inele,

 

 Părul mi-l vopsesc oranj,

 Ca și Barbie vreau să fiu,

 Pe bluziță pun un franj

 Cu albastru. Vezi că știu?

 

 Fac o floricică mamei

 Pe covor, vai ce frumos!

 Colorez și șlapii tatei, 

 Va fi tare bucuros.

 

 Fac surprize, mă grăbesc, 

 Nu e nicio  supărare,

 Stau cu voi și povestesc,

 Când mă joc șotron la soare.