Viaţa merge mai departe, spun unii, dar nu este întotdeauna adevărat. Uneori nu merge mai departe, uneori doar trec zilele... Carmelo Iribarren
Se-apropie seara, doinește tăcerea,
O pasăre-albastră pe cer fără lună,
Învinsă de dor își cântă durerea,
Balada plecării în clopot răsună.
Iluzii târzii colindă prin gânduri,
Prin litere șterse de vise răpuse,
Năluci ne despart și plâng printre rânduri
Văpăi de iubire, de frunze aduse.
Nu-i toamnă. Și totuși străini fără nume,
De astăzi ne suntem, pustiu, disperare,
O clipă de ieri respiră anume
Prin ochi de iubire, în rugi de iertare.
Mereu frământat prin suflet îmi treci,
Pe buze sarutu-ți de fragi rătăcește,
Fărâme de-alint prin umbrele reci
M-ating pentr-o clipă. Fior ce-amăgește.
Plecări repetate din timp străveziu
Te-adună din lacrimi și dor nesfârșit,
Începe să plouă. Visez. Nu-i târziu!
N-ai vrea tu iubire un nou răsărit?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu