TROIȚELE IUBIRII

 Jertfim aceleași lacrimi pe-altare de orgolii        

 Și ispășim pedeapsa aceleiași iubiri.

 S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,

 Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

 

 Prezentul fără noi, astenică corvoadă,

 Avare anotimpuri ne fură flori de lună,          

 Am să înving opreliști, mă voi lua la sfadă

 Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

 

 Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg 

 Corăbii cu speranțe din Portul nemuririi,    

 Contrariate valuri la țărm de vis se sparg,

 Înalță fluturi mov, troițele iubirii!

 

 Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,

 Eu știu că doar cu tine în stare sunt să zbor, 

 Să vindec agonii, tăceri nevinovate,

 Pescar îți sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

 

 Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas

 Cu stele, licuricii, doar ție îți vor scrie,

 În suflet pași de îngeri, în vise fac popas,

 Sfințind cu maci iubirea, valsând în poezie.