FĂRĂ VINĂ

 Păsări albe de lumină  împletesc în zare cântul,

 Zbor-nălțat din alte timpuri rătăcit pe cerul tău,

 Ne-amintește de iubirea adormită în adâncul

 Inimilor răstignite în altar de dor și hău.

 

 Stele-albastre, cristaline, doruri multe-n dor de vis,

 Cu secunde împietrite-n frământări ce nu s-au scris,

 Ierni troiene, flori de gheață, broderii țesute-n noi

 Cu iluzii de speranța,gânduri multe în ninsori.

 

 Întrebări fără răspunsuri,hoinărind în nepătruns

 S-au trezit acum la viață, zăbovesc în necuprins,

 Ne îmbracă,ne dezbracă,ne întreabă,fug sau zac,

 Cuibărite-n suflet dornic de iubirea din alt veac.

 

 Le răspundem în tăcere,alteori cu plansu-n râs,

 O iubire interzisă stă la granița din vis.

 Astăzi ninge,mâine-i soare ,în iubire sunt ce sunt ,

 Pescuim în marea vieții diamantul regăsit.

 

 Fericiri de o clipită,temeri   scurse-n răsărit,

 Plâns de curcubeu zburdalnic mă întreabă cine sunt,

 Ce cauți  tu și eu în tine,în iubirea clandestina,

 Nimeni  însă nu-nțelege,că suntem fără de vină.

 

 Ne hrănim cu amintirea clipelor  de veșnic  dor,

 Stăm ascunși în taina stelei  ,plângem triști după un nor.

 În  culcuș de mari dorințe  țesem  focul din priviri,

 Te aștept în nemurire , mă pictezi  din amintiri!

 

 Răzvrătită-n noi iubirea nu ne-ntreaba, doar ne cheamă,

 Arde-n flacără speranța  nostalgiilor din iarnă

 Candela iubirii noastre strălucește-n așteptare:

 Te iubesc și sunt iubită , doar destinul vrea rabdare.