REGRETE

 Ascunde-te-n tăcerea stigherelor clipite

 Și nu rosti cuvinte de dor și de alean 

 Îmbracă-te în haina tristeții absolute

 Și pribegește-n iarna străinului mirean. 

 

 Nu-ți mai abate pașii spre porțile cetății

 Că toate nu sunt astăzi decât poteci de fum,

 Heraldice fantasme în unduirea nopții

 Îți glăsuiesc iubirea cândva ca un parfum.

 

 Închide-te-n izvorul visărilor perene

 Și mătură cu stele tandrețile de-acum,

 Oprește-te la țărmul cadențelor eterne  

 Și-așteaptă în altarul regretelor de scrum. 

 

 Scrisori cândva doar scrise, dar încă necitite

 Să nu te ispitească nicicând din calea ta

 Firescul, nefirescul să nu te înspăimânte

 Privește doar tăcerea, eu sunt ascunsă-n ea.

 

 Iluzia unor semne-ți vorbesc iarăși de mine 

 Tu sparge paharul  de-amar  și regret,

 Iar lacrima nopții din vis și suspine

 Ineac-o-n oceanul de dor permanent.

 

 Mustră-ți iubirea și-alung-o-n neantul, 

 Vremelnicei clipe trăite în doi,

 Înalță o rugă și roagă Prea-naltul

 Să-ți șteargă din suflet iubirea de noi.

 

 Destine ciudate din ploi ne adună,

 Urcăm pe o scară ce n-are sfârșit,

 Locuim doar în vise, în gând împreună,

 Zăbovind fiecare spre alt asfințit.

 

 Hazardul vieții aruncă doar zarul

 Tu speră,mai plânge,mai crede oricum,

 Imploră destinul, cândva poate cerul

 Va vrea să-ți întoarcă iubirea din drum.