Ce trecere crudă e timpul
Nici nouă parcă nu ne mai aparținem.
Mă-ntreb:am existat vreodată noi doi?
Și-acum, la final, e sfârșitul
Tăcerilor noastre în doi.
De ce taci? Eu nu-nțeleg tăcerea.
Tăcerea ta e și-a mea.
Tăcerea nu are memorie
Și eu doar visez tăcerea din tine
Și-mi amintesc doar începutul primăverii noastre
Iar azi e atâta iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu