duminică, 23 februarie 2014

UN GÂND PENTRU TINE



 Chiar de voi muri, voi înflori în tine
 Alt mugur
 Verde, albastru, violet
 Și te voi iubi la fel 
 Poate mai mult, 
 Numai să mă recunoști
 Și să-mi spui doar o dată, 
 O singură data 
 că mă iubești și tu!
 Chiar de mă vei minți,
 Lasă-mă să cred 
 Ca prima oară
 când de-abia înmuguream în tine!

vineri, 21 februarie 2014

DĂRUIND VEI DOBÂNDI! ATENŢIE CUI ŞI CÂT!







             Păcat că uneori ne dedicăm într-atât încât uităm de noi!
"Dăruind vei dobândi " această este normalitatea! Dar din păcate tot mai des mi se confirmă proverbul biblic " Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, că nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să va rupă."(Matei 7:1-6)
            Un om drept va judeca mai întâi lucrurile din viaţa sa şi doar apoi va judeca pe alţii cu scopul să-i ajute şi nu că să-i condamne. Exemplul cu paiul şi bârna, arată bine că scopul judecăţii este să-l ajuţi pe om să depăşească sau să se elibereze de neajunsurile din caracterul sau. Un om făţarnic însă, nu se va judeca pe sine, ci va închide ochii la marile lui neajunsuri şi nelegiuiri pe care le comite, dar va judeca lucrurile mici din caracterele şi vieţile altora.
Nu este mportant ceea ce crede sau nu cineva despre noi ! Important este ca noi în cugetul nostru să fim pe deplin convinşi că ceea ce facem şi spunem este drept , curat şi făcut din dragoste! Opiniile pozitive sau negative ale unuia sau altuia nu au relevanţă ! Ceea ce crede Dumnezeu despre noi are valoare, restul vorbe în vânt!
O spun din poziţia celui care dăruieşte cu toată dragostea, necondiţionat şi totuşi loviturile cele mai dure le-am primit de la oameni cărora m-am dedicat într-u totul! Totuşi, acest lucru m-a făcut să îi privesc cu şi mai mare dragoste, să le ofer circumstanţe atenuante şi mai mult decât atât să nutresc o milă nemărginită faţă de ei! Este cumplit să ai sufletul mic !
                  Cei ce se aseamănă se adună ...mai sunt şi cei care vor să îşi sădească bălăriile printre magnolii, dar nu rezistă mult! Fiindcă parfumul florilor îi ameţeşte şi ori se retrag de bunăvoie, se autoelimina, ori cad seceraţi de propria lor otravă!
                Din păcate oamenii au uitat să trăiască în normalitate! Nimănui nu i se cer lucruri imposibile! Dacă eşti şi rămâi OM în orice circumstanţă, dacă respecţi valorile şi te comporţi cu semenii aşa cum şi ţie ţi-ar place să se comporte ei cu tine dai dovadă de caracter şi bună credinţă! Nu este greu să fii OM, le este greu unora să îşi amintească!
De multe ori dorind să îmi autodepăşesc limitele am plusat faţă de anumiţi oameni dorind ca prin dragostea necondiţionată pe care le-o dăruiesc să le schimb mentalitatea uitând că oricât m-aş strădui eu, dacă nu sunt atinşi de Duhul Lui Dumnezeu toată dorinţa mea este în van! Mai mult decât atât i-am găsit nevinovaţi fiindcă ei nu că nu vor, nu pot să înţeleagă ! Nu au capacitatea nici intelectuală şi nici sufletească de a înţelege pe de-a-ntregul ceea ce tu ai dorit să le transmiţi ! Unora doreşti cu tot dinadinsul să le oferi un dar (spiritual, desigur) şi ei îl refuză categoric, fie că sunt legaţi la ochi cu batista indiferenţei, fie că au sufletele mici, fie că suferă de mândrie dusă la extrem.                    Cam greu să educi un om matur ! Educaţia începe încă din prima zi a venirii noastre pe lume! Mai există şi autodidactica, dar puţini sunt cei care se străduiesc ! Nici nu ştiu...indiferenţă, încredere neclintită în părerea lor, chiar dacă le dovedeşti cât de tare greşesc, îngâmfare sau o inteligenţă precară !
               Părerea mea este că de la fiecare om poţi învaţă ceva bun. Important este ca din multitudinea de informaţii primite zilnic să cerni sita ! Ni se spune "Cercetaţi toate lucrurile şi alegeţi ceea ce este bun!" Depinde de fiecare din noi cum cercetăm şi ce sită folosim. Dacă este una deasă cu atât mai bine!




joi, 20 februarie 2014

MINUNE SAU BLESTEM?





 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,
 Iar casa de bilete a dispărut subit,
 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  
 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!
  
 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,
 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,
 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,
 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!
 
 În clopotele iernii zăpezile suspină,
 Și fiece secundă e-a timpului trădare,
 Vedenii pretutindeni, voci stinse, în surdină,
 Pulsează-n inimi taine, iubire și candoare. 
 
 Se nasc sub pleoape îngeri când doruri ne cuprind,
 Ne-alintă Carul Mare în curcubeu de flori,
 Noi veșnice iluzii spre nicăieri gonind,
 Cu rătăciri confuze în palide culori.
  
 Un paradox iubirea, licoare dulce-amară,
 Divine constelații, amnezice-nfloriri,
 Altoi de spini si crini, absint de lăcrămioară,
 Mă cauți unde nu sunt, ci-n rouă de-amintiri.

 Iubindu-mă m-alungi, când din tăceri te chem   
 Și te resping potrivnic din șoapte fără rost,
 Pastele pe nuanțe. Minune sau blestem?
 Cu câte vise frânte plătim iubirii cost?






joi, 13 februarie 2014

DEPARTE TU, DEPARTE EU






 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 
 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  
 
 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
 Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
 
 Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
 Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
 Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
 Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
 
 Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
 Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
 Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
 Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
 
 Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
 Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
 Înduri tăcerile și gemi! Iubirea mea de ce te temi?
 Se scurge cerul pe alei! Te-aștept, mi-e dor! De ce nu vrei? 
 





miercuri, 12 februarie 2014

MAI MULT CA NICIODATĂ






 N-am vrut nicicând să știi viorile cum plâng,
 Solfegii necântate, secunde-n care mor,
 Nici de amurg bolnav, când visele se frâng,
 Însângerate toate în anotimp de dor! 
 
 Învață-mă să pot să nu te mai iubesc,
 Strivește-n mine dorul și tot ce-ți aparține!
 În colțul tău de suflet tăcut mă cuibăresc,
 Fără să-ți cer nimic, doar să respir prin tine.
 
 Iar de-am să mor puțin în ierni de resemnare,
 Îngroapă-ți deznădejdea în pulberea-nghețată,
 Iubire, lacrimi, vise și maci de întristare,
 Aruncă-le-n abise, în marea-nvolburată!
 
 De pescăruși nostalgici în țipete și-oftat
 Îți vor aduce-aminte de aspre nedreptăți,
 Tu uită-i și alungă-i, nu știu să-i fi chemat,
 În rana lor vom plânge etern nemângâiați!
 
 Nimic să nu te doară, nici lacrima-ntre gene,  
 Păstrează-mă străină, în toate vinovată,
 Iar de ți-am fost târziu sau poate prea devreme, 
 Mă iartă, te iubesc, mai mult ca niciodată!
 


marți, 4 februarie 2014

FLUTURI SI IUBIRE



.

 A nins un fluture pe-o floare
 Cu îngeri albi din ochi zglobii,
 Mărgea sărut plin de candoare,
 Gravând in suflet papadii!

 A plâns un fluture de teamă
 Că va-ngheța de-atâta ger
 Și-a frânt aripa și te cheamă
 Să-i torni balsam de mir și cer.
 
 Mi-a scris un fluture răvaș
 Despre aleanul ce-l respiri,
 Cine-a plecat, cine-a rămas
 Să se dezmierde-n amintiri?
 
 Iubiri și fluturi fără vină 
 Arzând culori,  înspre apus,
 Jertfind parfum de stea sulfină,
 Cerșind aripi de zbor în plus. 
 
 Vino acum cât sunt, cât poți
 Mi-e dor, de ce să te tot mint?
 Ne fură vise anii, hoți,
 Te vreau etern, deși dezmint!
 
 Mor fluturii  răpuși de dor,
 Înțelegând că-i nefiresc
 S-adoarmă triști pe fum de nor
 De mă iubești, cât te iubesc!
 

                                         


.

vineri, 24 ianuarie 2014

SĂ UITE, SĂ TACĂ!






 Convoaie de vise se sting între gene
 Când râu izvorăște sub pleoape verzui,
 Îți sunt acuarelă, un vals de sirene,
 Ninsori de lavandă cu ochii căprui.
 
 Nu-ți scriu despre dor sau stele căzute, 
 Un ram de măslin prin îngeri trimit,
 Tu pune zăvoare iubirii pierdute,
 Sub semnul uitării te las răstignit! 
 
 Aștepți un răspuns? Alintă-mi culoarea!
 Strivește petala tăcerii în lacrimi,
 Vindecă-ți dorul, să-nvingă uitarea,
 Alungă chemarea, dezbrac-o de patimi!
 
 În alb rătăcite, iluzii rănite, 
 Descântă-le iarna cu frunze de gheață, 
 Înăbușă dorul, sfințește cuvinte,
 Dansează pe umeri cu fluturi de ceață!
 
 Culege doar roua iubirii din șoapte,
 Iertare că-ți sunt c-o zi mai săracă, 
 Scântei de-amintire le cerne în noapte,
 Și inimii cere-i să uite, să tacă! 
 

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

CE MI-AȘ DORI DE ZIUA MEA?






 Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,
 Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
 Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
 Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!
 
 Să fiu mereu o rază de soare arzător,
 Să port parfum în suflet, pastel de primăvară, 
 Prieten credincios să pot fi tuturor,
 Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară! 
  
 Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
 Pentru acei ce plâng și lacrima-i înfrânge,    
 Să fiu smerit și blând, făcând doar fapte bune,
 Iubind neobosit, căci dragostea învinge!
 
 Să urc pe înălțimi, dar să rămân smerit,     
 În salbe să prind aștri, magii de vis și stele, 
 Credința să-i redau aceluia lovit 
 Și sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele! 
 
 De muntele-i prea mare să-mi pară că e vale,
 Un fluture zglobiu pe gene să-mi danseze,
 Să nu m-abat nicicând din a credinței cale, 
 În suflet cor de îngeri să cânte, să vibreze!
 
 Sfințit cu har ceresc, biruitor prin fapte,
 Să ard precum o torță, să fiu un far aprins,
 Să pot să-L mulțumesc pe Dumnezeu în toate,  
 Să nu mă las nicicând de nimenea învins!



miercuri, 15 ianuarie 2014

APROAPE VOI UITA






 Cristale de albastru dansează în eter,
 Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
 În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
 Descuie porți de rai  cu stele în culori.
 
 La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
 Ninsoarea cerne dorul prin cetina de brad,
 O umbră rătăcește în mine și mă doare,
 Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!
 
 O liniște străină și-o iarnă nefirească, 
 Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
 De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
 Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!
 
 Doar două trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
 Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost, 
 Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
 Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!
 
 Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
 De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
 Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
 Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!
 


                 .


sâmbătă, 11 ianuarie 2014

ÎN LACRIMA ZĂPEZII







 Îmi înfloresc buchete de maci și ghiocei,
 Deși mă viscolești cu-nghețuri și zăpezi       
 Și în strânsoarea iernii, de ochii mei par grei,
 Port vis de alb curat, privește, tu nu vezi?
 
 Ninsoarea ce o cerni e doar un amănunt, 
 Ce o topește-ndată petala mea de soare,
 Poți ninge-o veșnicie, iubire-mi ești și-ți sunt, 
 Iar gerul ce-l pictezi, e pata de culoare!
 
 Cu suflet te cuprind, în alb, dumnezeiesc,
 Iubirea mea e-ntreagă, nu rest sau jumătate,
 Tu n-ai să poți primi atât cât dăruiesc,
 În fiece secundă sunt rai de plinătate!
 
 Mi-e dor în disperare de vise-adevărate,
 În care fulgi pe gene în dans să ne răsfețe, 
 La foc plăpând din sobă, să-mi spui povești uitate,
 Pe buze să-mi pictezi cu roșu mac, tandrețe.
 
 Îmi ești târziu, devreme, aproape sau departe,
 Dar dincolo de noapte, de noi, de stele reci, 
 De  goluri, zboruri  frânte și tot ce ne desparte,
 În lacrima zăpezii, să vii, să nu mai pleci!
 


.
  


joi, 9 ianuarie 2014

PÂNĂ CÂND?



 Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
 Doar cântec de nai pe ape senine,    
 Prin fire de iarbă veni-voi arar
 Să-ți scutur din rai polen din stamine.
 
 Neliniști vor plânge în clopote reci,     
 Cadențe-ngânate  din frângeri de lună, 
 Prin vis risipit, de umbre să treci,                
 Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!
 
 Mă caută în iriși de păsări năuce 
 De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
 Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
 Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!
 
 Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
 Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
 Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
 Sărac să rămâi de arderi străine!
 
 Luceferi de dor în iarna tăcerii 
 Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,  
 Tristeți exilate-n solstițiul iubirii
 În temeri străine vor sta! Până când?
 

  

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

DE-AR NINGE MACII






 Se sting flori înghețate la margine de clipă,
 Eu rătăcesc prin timpul vremelnicei zăpezi,
 Rup zodia tăcerii fulgi albi făcând risipă 
 De vise și iubire. Ei plâng, dar tu nu-i vezi!  
 
 Primesc arar scrisori albite de ninsoare,
 Cu greu pot desluși cuvinte scrise-ngrabă,
 Cum să te vindec oare de îndoieli fugare?
 Triști îngeri din icoane se-nchină și te-ntreabă!
 
 Nevindecate doruri captive-n alb și negru 
 Se zbat găsind refugiu sub pleoape obosite,
 Stau umbrele de gânduri la porți fără de cifru, 
 Nici vise nu-mpărțim, doar suflete rănite.
 
 Nu-i timp să mai aștept, sunt pașii tăi pierduți, 
 Citesc ultima filă și cerul se răstoarnă,
 Coboară Carul Mare hrisoavele cu sorți, 
 Prin gene-nzăpezite curg lacrimi mari de lună.    
        
 Peste iubiri și doruri se scutură ninsori,
 În albul absolut tristețile îngheață, 
 Te-nstrăinează spinii, nu mai citesc scrisori,
 Măcar de-ar ninge macii, iubire-n alta via
ță









sâmbătă, 28 decembrie 2013

DAR DE ANUL NOU





 Așterne-ți peste lacrimi eșarfe de iubire,
 Înseninează-ți gândul cu stele-n vals zâmbind,
 Alai de îngeri tandri de dor și fericire 
 Cu glas de rai să-ți cânte duiosul meu colind!
  
 Înalță-te spre cerul brodat de zboruri line,
 Întinde-ți aripi albe, printre ninsori ce curg,
 Aprinde-voi în cer luceferi ninși de taine,
 Petale de smaralde-ți voi țese în amurg!
 
 Iubirea mea să-ți poarte destinul înspre soare,
 Parfum de brad și smirnă să te aducă-n zori,
 Să-ți fiu eternitate în strai de sărbătoare,   
 Să porți mereu sub pleoape azur de albe flori!
 
 Suspină-n cer zăpada în clipe de-așteptare,
 Se-aude-n șoapte ruga nestinsă de ecou, 
 Cu dalbe lacrimi crini azi îți colind iubire 
 Te-aștept sperând să vii, ca dar, de Anul Nou!