vineri, 10 aprilie 2015

AM OCHII UMEZI DOAMNE



Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32)      
       



 Am ochii umezi Doamne, m-ai ridicat pe munte,
 Prin har m-ai îmbrăcat în straie de lumină.
 N-am drămuit iubirea, stele-n cununi pe frunte,
 Pun fără părtinire, dar tot îmi caută vină. 
 
 Când luna ostenită se duce să se culce,
 Cuget la Cartea Sfântă, să nu-mi abat cărarea,
 Te văd urcând Golgota, mă-ntreb de mai poți duce,
 Poveri fără de număr. E greu să rabzi trădarea.
 
 Poți sufletul în palme să-l dărui deopotrivă,
 Să arzi fără tăgadă, smerit, să nu cârtești,
 Chiar surd să te prefaci, tot fi-vor împotrivă 
 Limbuți cărora gura nu poți să le-o oprești. 
 
 Dac-ar lasă iubirea să sfarme împietrirea
 Și-ar bea din apa vie, ce fără plat-o dai, 
 Ar înțelege jertfa-ți și-ar răstigni și firea,
 Pe-o aripă de cer ar sta cu Tine-n rai.
 
 E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi, 
 În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,
 Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi, 
 Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare!

miercuri, 1 aprilie 2015

LACRIMA DE DOR





 În satele uitate-n răscrucile din munți  
 Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri
 Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți,
 Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri.
 
 Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina,
 Poștașul trece rar, scrisorile-s puține,
 O zi e cât un veac, îi macină rutina,         
 Prezentul se deșiră-n risipă de suspine.

 În duh de rugăciune, privire-ncețoșată,
 Invinși de ani si boli, așteaptă, poate mâine,
 Feciorul dus departe, va fi să bată-n poartă.
 Adună-n barbă lacrimi mâncând un colț de pâine. 
  
 E ocupat probabil, își spune mama-n gând,
 Privind tablou-n care băiatul îi zâmbește,
 Se scurg stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând,
 Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. 
 
 Neputincios tătucul privește-ngândurat,
 Și-și sprijină-n baston firavul trup, slăbit, 
 Să fi uitat de noi? Măcar de-ar fi păstrat,
 Icoana amintirii și-ar ști cât ne-a lipsit.      
 
 Ce grea e-nsingurarea, aproape-un fel de moarte
 Și cui să i te plângi, când dorul e-un blestem ?
 E cerul pamântiu , revino, cât se poate,
 Iubite fiu, ne-auzi? Cu glasul stins te chem!




luni, 30 martie 2015

GARA CU MACI





 Trece și ultimul tren,
 Prin gara cu maci purpurii,
 Surde dorințe-n refren
 Captive, te dor. De mai știi,
 
 Cum e să iubești netrucat,
 Scutură umbra de tină,
 Cât aripi cu lanț n-ai legat
 Și nu ești învins de rutină.
 
 Ai dreptul iubind să te temi, 
 Oprește jaful de fluturi, 
 Totuși, prin ploi când mă chemi, 
 Ochii, de zaț, să îi scuturi.
 
 Învață să zbori, să-nflorești,
 Seceră gând de-amânare,
 Duminici cu iz de povești
 Zadarnic ning stele de mare.
 
 Jertfe și scrum, ți-amintești?
 În maci dantelați ți-ai ascuns  
 Hățiș de neliniști. Citești.
 De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns!

miercuri, 25 martie 2015

TU DECIZI



 Numai ce-a ajuns în curte, năvălind ca vântul mare, 
 Radu-și strigă bunicuțul, ce-aștepta cu nerăbdare
 Să se-ntoarca de la școală. L-a întâmpinat duios,
 Cum doar el știe s-o facă, cu ochi blânzi, chip luminos.  
 
 - Dragul moșului-ai văzut cât e azi de minunat,
 Cum a înflorit liliacul, cu parfum ne-a îmbătat? 
 Ciufulindu-și cu mânuța părul blond și ondulat,
 Piciul se gândește-o clipă, contemplând puțin mirat 
 
 Și-i răspunde încurcat, vrând să fie lămurit:    
 -Bunule , eu nu-nțeleg, poate-s eu mai aiurit…
 Fie arșiță sau ger, însorit sau chiar furtună,
 Pentru tine orice zi pare-a fi la fel de bună. 
 
 - Ai dreptate dragul meu, ori de câte ori te văd 
 Sau doar mă gândesc la tine, glas de păsări când aud,   
 Dacă ușa mi-o deschide vreun vecin, care-mi vorbește,
 De văd cerul plin de stele, cineva de îmi zâmbește,
 
 Mă consider fericit și-orice zi îmi este bună, 
 Totdeauna-s mulțumit și-mi merg toate ca pe strună.
 Tu ești cel care decizi încă de cu dimineață,
 Cum  să-ți fie-ntreagă zi, preț de pui, pe a ta viață.
 
 Poți atunci când te trezești să strigi tare,-n gura mare,
 Cât de minunat e astăzi și s-o spui la fiecare.
 - Bunule, tu ai dreptate, cât de înțelept poți fi,
 Tuturor am să le spun c-asta-i arta de-a trăi!  

vineri, 20 martie 2015

PE UMERI DE CER






 Adie în livadă parfum de primăvară, 
 Flori albe de liliac vestesc nou început,
 Nechează caii clipei, fac cerul să tresară,
 Doi fluturi își unesc destinul în sărut.
 
 Ierni pline de confuzii, azi zâmbet și culoare,  
 Troițe de candoare au răsărit în maci,
 Mi-ai împletit inele din lujerii de floare,
 În crinoline-albastre de iriși mă îmbraci.
 
 Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care,
 Adorm pe câte-o stea și tainic te respir,
 Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare,
 Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir.   
 
 Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, 
 Deși mi-ai fost izvor în răsărit de foc,     
 Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeri
 Și creionează vise cu aripi de noroc.
 
 Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte,
 Să-mi scrii câte un vers prin care să-nfloresc,  
 Iar umbrele de vânt alungă-le cu șoapte,
 Mă poartă-n rai pe umeri, de cer, căci te iubesc! 
 



luni, 16 martie 2015

OGLINDA



 Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi,
 Un cățel, curios din fire, șugubăț, cu ochi rotunzi,
 S-a gândit s-o viziteze ca să vadă el pe viu
 Ce mister poate ascunde. Tare i-a părut hazliu,
 
 Că de-ndată ce-a urcat scările de la intrare,
 Dând din coadă bucuros, plin de zel și nerăbdare,
 Cu urechile ciulite, peste tot unde-a privit,
 Alți o mie de căței, cu căldură i-au zâmbit.
 
 Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodată
 Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. 
 Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață,
 Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,
 
 Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,
 De îndată ce-a intrat în locașul amintit, 
 Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, 
 Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.

 A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată,
 Nici măcar să-și amintească de căsuța “blestemată”.
 Orișicine știe bine, de-n oglindă te privești,
 Ea reflectă ce-i arăți. De ești vesel și zâmbești,
 
 Ochii îți surâd sub gene, chipul ți-este luminos,  
 E firesc ca și oglinda să-ți răspundă prietenos,
 De te-ncrunți, ești bosumflat, afișezi mereu tristețe,
 Te întuneci ne-ncetat, cum altfel să-ți dea binețe?



Dupa o poveste cu talc:  “Casa cu o mie de oglinzi.”

luni, 9 martie 2015

N-AM VENIT …


 N-am venit să tulbur marea cu privirea,
 Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, 
 Gândului nespus să-i dezleg spășirea,
 Din condei să picur soare în cuvânt. 
 
 Râuri de iubire curcubeu să nască,
 Fluturi să brodeze-n piruete flori, 
 Buzele udate cu licori de iască,
 Din căuș de cer să se-adape-n zori.
 
 Umerilor aripi am cioplit din stele,
 Zbor să înfirip pe un cal de apă,
 Mori de vânt albastre, dorurile mele,
 Vi le dăruiesc, vouă-ntr-o agapă.  
 
 Când cu toții fi-vom adunați la cină,
 Îngeri pelerini ne-or hrăni cu rouă,
 Mierea din prescură, cea de viață plină,
 Va-mpărți și vina lacrimii în două.  
 
 Descifrând un vis, veți citi poeme,   
 Slove răzvrătite dintr-o călimară,
 De târziul fi-va poate prea devreme,
 Leac vă las iubirea, cât să nu vă doară!

duminică, 8 martie 2015

BINECUVÂNTATĂ FEMEIE




 Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,
 Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume,
 Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină,  
 Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină.
 
 Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești,
 De zâmbesc  sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești.
 Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat,
 De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat.
 
 Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, 
 După truda  unei zile porți cununi în dimineți.
 Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi
 Și în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi. 
 
 Când sărutul ți-este foc te asemuiesc cu vara,
 De te doare plâns de fluturi,ești la fel ca primăvara,
 Dacă ploile amare strivesc frunza, te-ntomnezi, 
 Porți victoriile luptând, învingi ierni și nu cedezi.

 Ai talanți nenumărați, ești izvor de apă vie,
 Plămădită din a rănii dragostei împărăție,
 Un poem plin de candoare, o steluță nestemată,
 Ești femeie, nu uita, pururi binecuvântată!  

sâmbătă, 28 februarie 2015

MĂRȚIȘOR





 Din fir roș alb am împletit 
 Un gând de dragoste și dor,
 Cu vis parfum ți l-am stropit
 Să-ți fie dar de Mărțișor!
 
 În buchețel de ghiocei
 Ți-am pus safire de cristal,                                
 Să-ți amintești de ochii mei
 În nopțile cu cer de-opal.
 
 Iar când prin genele-i de foc  
 Nostalgic luna va zâmbi,          
 Ea-ți va purta cu drag noroc     
 Șoptindu-ți cât te pot iubi.    
 
 Când buburuze, licurici
 Veni-vor blând la tine-n prag,
 Sunt soli din basme cu pitici
 Trimiși de zâne printr-un mag. 
 
 Parfum de crini și lăcrămioare
 În primăveri să te răsfețe,
 Să-ți fie viața cânt și soare,
 Brândușele să-ți dea binețe!
 
 În dar, cu drag de mărțișor,   
 Îți țes pe buze curcubeu    
 Și-n șoapta macilor de dor
 Te-alint iubirea mea mereu!      

luni, 23 februarie 2015

REVERIA PRIMĂVERII




 Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe
 Prin mustățile de grâu, afânate de lumină
 Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, 
 Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină.
 
 Florile de musețel sunt pudrate cu polen,
 În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic             
 Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,
 Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.
 
 Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială,       
 Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,
 Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,
 Rândunelele duioase se întrec în ciripit.  
 
 Auzind că prin grădini forfota se întețește, 
 Greierele trubadur, jovial, copilăros,
 Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,
 Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.
 
 Garofițele cochete, în rochițe de cașmir
 Au tivit cu buburuze, volanașele vărgate,
 Melci îndrăgostiți sărută mici boboci de trandafir,    
 Grațioasele lalele au fustițele cloșate. 
 
 Fluturi dantelați se-alintă în pastel de reverie,
 Visele în evantai, aripi și-au deschis în zbor,
 Lăcrimează-n flori de măr, doi cocori, de bucurie,
 Turturica-și cheamă dorul ațipit în cuib de nor. 

miercuri, 18 februarie 2015

IUBIRI ANONIME





 Prin perdea de brocart te zăresc uneori
 Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți,    
 Canarii doinesc peste munți de culori, 
 Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți.
 
 Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer,
 Disperări să-ți alini în agonice nopți,
 S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger
 Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți.  
 
 Să n-ai  doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, 
 Arome neclare, le-nchide-n sertare,
 În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri,
 Albi fluturi răniți cu ace de sare.         
 
 Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara, 
 În turle de gânduri, dar fără vreun rost,
 Povești nenuntite își cară povara   
 Căutând primăveri în cuib fără cost.
 
 De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut?
 Frânturi de nimicuri flămând răscolesc,
 Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, 
 Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. 
 
 Un ropot de cai, Vivaldi departe,
 Săruturi de fum, năluci și nisipuri,   
 Lacrimi de lună pe file de carte, 
 Iubiri anonime, în frac, fără chipuri. 




vineri, 13 februarie 2015

E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!





 Ascult cum clocotește viața
 În muguri de curând născuți,
 Renaște-n primăveri speranța
 Copacilor, ce-n ierni, desculți,
 
 Visau la ramuri de liliac, 
 Ce-nmiresmau cu gingășie
 Alei și case cu cerdac
 Și primeneau cu veselie,
 
 Pământ și cer, zbor de cocori,
 Cărări de viscol pustiite
 Sau îngropate de ninsori
 Sub tălpi de gheață troienite.
  
 Prin firul ierbii verde crud
 Răsar suavii ghiocei,
 Își scutură veșmântul ud
 Și lacrima din clopoței.
 
 Pe serpentinele de gând
 Aezi din vechile balade, 
 Își cheamă dorul fredonând
 Cu glas duios, în serenade.
 
 Se prind în horă viorele,  
 Narcise galbene, cochete,
 Înmiresmate albastrele
 Și în rochițe violete,
 
 Zambilele surâd senin, 
 Privind spre greieri tolăniți,
 Pe roz petale de mălin,             
 Clipind din gene fericiți.
 
 Salcâmi sărută stele-n noapte,
 Cad în extaz, mă minunez,
 Se-alintă fluturii în șoapte,
 E primăvară, nu visez!